Alergia respiratorie
Simptome
- strănut
- prurit nazal (mâncărime de nas)
- rinoree apoasa ( secretii nazale abundente) si secretii rino-faringiene posterioare
- cefalee (dureri de cap)
- senzatia de presiune la nivelul fruntii sau a maxilarului
- obstructie nazala (nas infundat)
- prurit palatinal (mancarime in cerul gurii)
- tuse seaca sau cu expectoratie mucoasa
- respiratie suieratoare (wheezing)
- dispnee (senzatie de sete/lipsa de aer)
- senzatie de constrictie toracica (senzatia de apasare in piept)
- oboseala la efort, tuse postefort
Se poate asocia cu alte simptome cum sunt: prurit ocular, lăcrimare și eritem sau chiar cu afectarea pielii erupții) ori digestiv (balonare, crampe, diaree).
Foarte frecvent debutul alergiei este confundat cu o afecțiune respiratorie de natură infecțioasă. Important de notat este ca în cursul manifestării alergice, pacientul nu dezvoltă febra!
Alergenele care pot declanșa cel mai frecvent alergii respiratorii se găsesc de obicei în aer și pot fi prezente tot timpul anului, fără variație sezonieră- cei din interior (alergene profesionale, acarienii din praful de casă, mucegaiuri, epitelii de animale, gândacii de bucatarie, s.a.m.d.) sau pot fi în exterior- cum sunt polenurile diferitelor plante, și care se găsesc în aer doar în anumite perioade ale anului.
Diagnosticul este clinic, în primul rând (se stabilește prin anamneza si examen clinic) și dupa consultatie se hotărăște ce teste sunt necesare și utile.
Testele alergologice vor stabili la ce este pacientul alergic.
Funcția pulmonară se evaluează și prin spirometrie.
Tratamentul simptomelor
Rinita alergică poate să se manifeste cu:
- secretii nazale
- strănut în salve
- prurit nazal
- obstrucție nazală.
Exista medicamente cu aplicare topica(locala) care stopeaza manifestarile alergice, exista si tratamente orale sau inhalatorii.
Cel mai frecvent se utilizeaza antihistaminice si corticosteroizi, dar si antileucotriene sau altele.
Tratamentul etiologic (cel care trateaza cauza) se refera la asa-numita "desensibilizare", adica la tratamentul care face sa dispara manifestarile alergiei la contactul cu alergenul cunoscut.
Cele mai frecvente afectiuni respiratorii sunt rinita alergica si astmul alergic.
Simptomul dominant poate sa difere de la pacient la pacient, cum si gradul de tolerabilitate al simptomelor este diferit. Prezentarea la medic este importanata, deoarece nasul are rolul lui: de a incalzi, umidifica, filtra si curata aerul, dar si de organ olfactor( organul mirosului). Cand nasul este blocat, mucoasa lui sufera si treptat va scadea simtul mirosului si apare respiratia orala (pe gura) care atrage in caile respiratorii principale mult mai multi germeni decat aerul filtrat pe nas, rezultand un plus de infectii respiratorii, pe langa pagubele stomatologice pe care le produce acest tip de respiratie.
Simptomele pot fi prezente tot anul, sau doar intr-un anumit anotimp, ori dimpotriva tot timpul anului cu exacerbare intr-un anumit anotimp.
La adulti, mai ales, trebuie luat in calcul si posibilitatea unei rinite ocupationale, indusa medicamentos sau hormonala.
Se poate insoti de rino-conjunctivita (lacrimare excesiva, prurit conjunctival, senzatie de corp strain ocular), de otita ori de sinuzita.
Diagnosticul este clinic si paraclinic, cu testare alergologica, pentru stabilirea alergenului, in vederea evictiei si a tratamentului etiologic (desensibilizare).
Astmul (! nu se mai utilizeaza termenul de astm bronsic !)
Este o inflamatie cronica a cailor respiratorii care se manifesta prin episoade de:
- wheezing (respiratie suieratoare)
- dispnee (senzatie de lipsa de aer)
- senzatie de constrictie toracica
- tuse mai ales in cursul noptii si dimineata
Diagnosticul este clinic (anamneza si examen fizic - auscultatia plamanului) si paraclinic- se masoara parametrii functiei pulmonare si raspunsul plamanului la medicamente inhalatorii bronhodilatatoare. Uneori este necesara utilizarea de teste de sange care sa arate nivelul inflamatiei pulmonare - mai ales cand nu se poate utiliza spirometria (la copii mici).
Scopul tratamentului este ca pacientul, cu medicatia minima posibila, sa nu aiba simptome sau acestea sa fie minime, iar asta se poate obtine prin respectarea recomandarilor de tratament si controale fizice periodice. In functie de nivelul de control al astmului medicatia poate sa fie cu administrare zilnica sau doar la nevoie.
La copii astmatici se poate produce o ameliorare a functiei respiratorii datorita cresterii (creste si lumenul cailor aerifere). Dimpotriva, la varstnici se pot inmulti simptomele, datorita varstei, prin scaderea functiei pulmonare.
Astmul este o afectiune alergica in pana la 80% din cazuri, motiv pentru care orice astm este indicat a fi si sub supravegherea unui medic alergolog.
In afara de alergeni si de factorii intrinseci, exista si o multitudine de factori exogeni care pot exacerba astmul, cum sunt compusii chimici (substante clorurate, oxizi de sulf si de azot, acrilati, substante volatile) si stimulii fizici (frigul, fumul de tigara, efectul mecanic al prafului), unele medicamente, stresul fizic si psihic, infectiile respiratorii.
Diagnosticul diferential tine cont si de varsta, la copii se face mai ales cu infectii respiratorii cronice, malformatii ale cailor aerifere, deficite imune, aspiratia de corp strain sau refluxul gastro-esofagian. La adult diagnosticul diferential se face in principal cu bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC), pneumonitele de hipersensibilitate, obstructia cauzata de corpi straini, tumori; refluxul gastro-esofagian, disfunctia de corzi vocale, atacul de panica, boli cardiace.
Se vorbeste acum de o boala comuna a cailor respiratorii (rinita si astm) pentru ca se influenteaza puternic una pe cealalta, fiind prezente simultan in majoritatea cazurilor.
Ce aude doctorul când te ascultă la plămâni
Când ești sănătos
Când ai simptome de astm
Cauzele simptomelor si a evolutiei modulante
- contractia musculaturii netede a cailor aerifere
- edemul cailor aerifere
- ingrosarea peretului cailor aerifere
- hipersecretia de mucus
- sensibilizarea nervilor senzoriali
Complicatii
Complicatiile afectiunilor alergice sunt reprezentate in primul rand de infectii, pentru ca inflamatia alergica a unei mucoase, netrata, reprezinta un mediu propice de dezvoltare a germenilor. Complicatii specifice:
- rinita: sinuzita, anosmie-pierderea mirosului, otite
- conjunctivita: keratite- cu afectarea vederii si fotofobie
- astmul: emfizem, atelectazie, pneumotorax, deces
Complicatiile sunt consecinta neprezentarii la medic sau a intreruperii medicatiei din proprie inititiava.
Tu știi la ce ești alergic și ce tratament să iei?
Pentru o diagnosticare și un tratament corect!