Tratamentul de prima intentie, in fazele acute, este cel al simptomelor!

Ulterior, cand se cunoaste alergenul, se poate vorbi de profilaxie.

Tratamentul profilactic este cel de prevenire a reexpunerii, motiv pentru care pacientul trebuie testat, trebuie sa cunoasca eventualul alergen si sa i se explice masurile de profilaxie a expunerii.

Tratamentul etiologic (cel care trateaza cauza) se refera la asa-numita „desensibilizare” (anterior cunoscuta si sub denumirea de vaccinare), adica la tratamentul care face sa dispara manifestarile alergiei la un nou contact cu alergenul cunoscut- imunoterapia alergen specifica- care este important sa fie standardizata!

Tratamentul medicamentos este simptomatic, insa acesta nu poate preveni reactiile severe, de tip anafilactic. Pacientilor care au astfel de antecedente, li se recomanda sa aiba asupra lor adrenalina autoinjectabila. Cel mai frecvent se utilizeaza antihistaminice si corticosteroizi, dar si antileucotriene sau chiar imunosupresoare, in cazurile grave.

Exista medicamente cu aplicare topica (locala) care stopeaza manifestarile alergice, exista si tratamente orale sau inhalatorii.